La mare cu mine!

În curând, voi evada! Voi lăsa în urmă oraşul cenuşiu al părinţilor mei. Nu îl mai simt de câţiva ani ca aparţinându-mi, ca fiind spaţiul în care mi s-au scurs ani buni din copilărie şi adolescenţă. Resimt chiar o uşoară formă de claustrofobie ori de cîte ori mă aventurez în afara celor 4 pereţi. Pur şi simplu, nu sunt făcută să trăiesc într-un orăşel în care oamenii cunosc chiar şi motivul pentru care cumnata vecinului din al treilea bloc de lângă chioşculeţul de la colţ, nu şi-a găsit încă un loc de muncă stabil. Uneori, simt nevoia de a mă plimba pe stradă, fiind aproape sigură că nu mă voi intersecta cu vreun cunoscut (deh, fiecare cu ciudăţeniile lui!).

Cu alte cuvinte, Marea Neagră mă aşteaptă!!
Ca orice individ entuziasmat peste măsură de călătoria pe care urmează să o facă, am demarat operaţiunea făcut bagaje. Motivul oficial este următorul: nu doresc să îmi petrec mini-vacanţa cu gândul la obiectele neînsemnate (dar atât de utile în diverse împrejurări) pe care le-am uitat acasă. Şi uite-aşa, m-am apucat de treabă cu aproximativ... o săptămână înainte de plecare. De câteva zile bune, pe podeaua camerei mele zace un geamantan plin cu haine, costume de baie, cărţi, creme pentru plajă (loţiune pentru plajă, emulsie sidefată după plajă... să nu intrăm în detalii!, însă e dureros să observi cum jumătate din spaţiul liber al geamantanului este înghiţit de asemenea nimicuri). Per total, imaginea aceasta a hainelor şi obiectelor scurgându-se şi revărsându-se pe podea, conferă o atmosferă plăcută întregii încăperi. Astfel, nu pot să uit nici măcar o secundă de iminenta excursie. Şi adevărul este că nici nu îmi doresc asta.

Voi sta doar 8 zile departe de casă. Şi cu toate acestea, lista lucrurilor pe care le voi lua cu mine, creşte văzând cu ochii, pe zi ce trece. Iar geamantanul pare să devină din ce în ce mai neîncăpător. Un alt rucsăcel e deja pe punctul de a fi cooptat...
Noroc că aşteptarea se apropie de sfârşit. Peste mai puţin de 2 zile, am să-mi iau zborul.

Cum va fi?
Prima oprire: Ploieşti, sărit în braţele iubitului.
A doua oprire: mare, soare, întâlnit un prieten drag.
A treia (posibilă) oprire: Bucureşti, metrou, plimbat prin Herăstrău.
Per ansamblu, sper că mă voi întoarce cu multe amintiri plăcute şi la fel de multe poze.

Doar tu

Sunt anumite momente în care eşti doar tu...


Tu, ascultând la căşti muzica ce-ţi invadează întregul corp, făcându-l să vibreze într-un ritm haotic.
Tu, trăgând însetat din ţigară.
Tu, simţind Durerea furişându-se, asemeni unui şarpe, prin toate cotloanele sufletului tău. E o durere pe care ţi-o provoci voluntar, pentru că asta alegi tu, nu pentru că aşa au vrut alţii.
Tu, zâmbindu-ţi în oglindă, ştiind că de mâine vei putea să spui Nu!... iar acel "mâine" se va transforma curând în "azi", "acum", "de-acum încolo".
Tu, scriind de zor textul pentru blogul personal, amuzându-te la ideea că alte zeci de perechi de ochi se vor odihni în curând peste aceste rânduri.
Tu, ştergându-ţi lacrima din colţul ochiului... A fost o zi nefiresc de crudă.
Tu, tresărind şi realizând apoi că totul a fost doar un vis.