Ei şi fotbalul
Sunt acasă, deci:
¤ trebuie să aştept jumătate de oră în faţa bancomatului, în vreme ce doi inşi privesc tâmp înspre el şi apasă frenetic pe butoanele nepotrivite. Dacă ar fi învăţat să citească, poate ar fi fost un mare avantaj pentru ei. Mi-era şi jenă să intervin, să nu care cumva să ofensez venerabilii proprietari de card. Prin urmare, am aşteptat cuminţică la rând, alături de ceilalţi sătmăreni binevoitori.
¤ am avut ocazia să port conversaţii inedite cu tata:
Eu: A trebuit să reinstalez DC-ul...ce ai făcut cu el, cât am fost plecată?
El: L-ai reinstalat?!? Şterge-l repede...vrei să ne amendeze sau să ne bage la puşcărie?! Tu nu ştii că mai nou asta păţesc cei care utilizează programe piratate?!
Se pare că unii au rămas sever traumatizaţi în urma lecturării acelor articolaşe ameninţătoare.
¤ sunt nevoită să privesc meciuri de fotbal plictisitoare, chiar dacă numai cu o jumătate de ochi, căci pc-ul e amplasat nu foarte departe de televizor. Niciodată nu am înţeles care e acea legătură primordială care face ca bărbaţii şi fotbalul să fie inseparabili. Nu e vorba doar despre răbdarea copleşitoare cu care stau plantaţi în faţa televizorului ori de câte ori se difuzează un meci, nici despre faptul că ajung să nu mai vadă nimic altceva decât ecranul din faţa lor, nelipsitele seminţe şi beri; sau că sunt practic vrăjiţi de comentariile răstite (unele extrem de inutile) ce ţiuie dinspre TV. Mă întreb însă, cum reuşeşte imaginea unei gloate de indivizi obosiţi şi disperaţi hăituind o biată minge, să le capteze într-atât atenţia?
Pare-se că în acele momente, singurul raison de vivre este finalul fericit al meciului. Nu contează fair-play-ul jucătorilor sau frumuseţea jocului (presupunând că aceasta ar exista), doar scopul final: victoria echipei favorite!
Observând feţele schimonosite ale unora, în momentele mai tensionate ale jocului, nu pot să nu-mi imaginez cam ce îi trece prin minte unui bărbat: "Aşa... jucătorul se deplasează bine, l-a ocolit pe X-ulescu..hah! şi pe Y-ulescu.. aşa...du-teee!, du-teeee!..încă puţiiin... cât mai aproape de poartă.. şi..şi ...şi... S-a strigat cumva gol?!? Am văzut eu bine?! A fost chiar un GOL?! Ahh, toţi ovaţionează! Incredibil, deci e chiar GOL! Trebuie neapărat să mă apuc şi eu să răcnesc din toţi rărunchii, să afle şi vecina de la doi, şi copiii deja adormiţi de la 4, că trăim un moment unic în istorie. În plus, voi demonstra astfel tuturor că sunt un mascul feroce, iubitor de fotbal.."
-Gooooolll!, un prelung ţipăt răguşit se face auzit, înspre nemulţumirea personajelor feminine din imediata apropiere, care nu pot decât să se întrebe retoric: "Oare o fi fost la fel de entuziasmat şi când s-a născut fiul nostru? Sau când Maricica şi-a luat licenţa? Parcă nu."
Şi uite-aşa, ne reîntoarcem la îndelung disputata temă de discuţie: majoritatea bărbaţilor rămân veşnic nişte copii, iar jocul şi victoriile dobândite sunt elemente vitale ale existenţei lor. Nu ai cum să nu te uiţi zâmbind înspre ditamai masculul care trăieşte atât de intens un banal meci de fotbal. Oare de asta nu putem trăi fără ei?
¤ trebuie să aştept jumătate de oră în faţa bancomatului, în vreme ce doi inşi privesc tâmp înspre el şi apasă frenetic pe butoanele nepotrivite. Dacă ar fi învăţat să citească, poate ar fi fost un mare avantaj pentru ei. Mi-era şi jenă să intervin, să nu care cumva să ofensez venerabilii proprietari de card. Prin urmare, am aşteptat cuminţică la rând, alături de ceilalţi sătmăreni binevoitori.
¤ am avut ocazia să port conversaţii inedite cu tata:
Eu: A trebuit să reinstalez DC-ul...ce ai făcut cu el, cât am fost plecată?
El: L-ai reinstalat?!? Şterge-l repede...vrei să ne amendeze sau să ne bage la puşcărie?! Tu nu ştii că mai nou asta păţesc cei care utilizează programe piratate?!
Se pare că unii au rămas sever traumatizaţi în urma lecturării acelor articolaşe ameninţătoare.
¤ sunt nevoită să privesc meciuri de fotbal plictisitoare, chiar dacă numai cu o jumătate de ochi, căci pc-ul e amplasat nu foarte departe de televizor. Niciodată nu am înţeles care e acea legătură primordială care face ca bărbaţii şi fotbalul să fie inseparabili. Nu e vorba doar despre răbdarea copleşitoare cu care stau plantaţi în faţa televizorului ori de câte ori se difuzează un meci, nici despre faptul că ajung să nu mai vadă nimic altceva decât ecranul din faţa lor, nelipsitele seminţe şi beri; sau că sunt practic vrăjiţi de comentariile răstite (unele extrem de inutile) ce ţiuie dinspre TV. Mă întreb însă, cum reuşeşte imaginea unei gloate de indivizi obosiţi şi disperaţi hăituind o biată minge, să le capteze într-atât atenţia?
Pare-se că în acele momente, singurul raison de vivre este finalul fericit al meciului. Nu contează fair-play-ul jucătorilor sau frumuseţea jocului (presupunând că aceasta ar exista), doar scopul final: victoria echipei favorite!
Observând feţele schimonosite ale unora, în momentele mai tensionate ale jocului, nu pot să nu-mi imaginez cam ce îi trece prin minte unui bărbat: "Aşa... jucătorul se deplasează bine, l-a ocolit pe X-ulescu..hah! şi pe Y-ulescu.. aşa...du-teee!, du-teeee!..încă puţiiin... cât mai aproape de poartă.. şi..şi ...şi... S-a strigat cumva gol?!? Am văzut eu bine?! A fost chiar un GOL?! Ahh, toţi ovaţionează! Incredibil, deci e chiar GOL! Trebuie neapărat să mă apuc şi eu să răcnesc din toţi rărunchii, să afle şi vecina de la doi, şi copiii deja adormiţi de la 4, că trăim un moment unic în istorie. În plus, voi demonstra astfel tuturor că sunt un mascul feroce, iubitor de fotbal.."
-Gooooolll!, un prelung ţipăt răguşit se face auzit, înspre nemulţumirea personajelor feminine din imediata apropiere, care nu pot decât să se întrebe retoric: "Oare o fi fost la fel de entuziasmat şi când s-a născut fiul nostru? Sau când Maricica şi-a luat licenţa? Parcă nu."
Şi uite-aşa, ne reîntoarcem la îndelung disputata temă de discuţie: majoritatea bărbaţilor rămân veşnic nişte copii, iar jocul şi victoriile dobândite sunt elemente vitale ale existenţei lor. Nu ai cum să nu te uiţi zâmbind înspre ditamai masculul care trăieşte atât de intens un banal meci de fotbal. Oare de asta nu putem trăi fără ei?
posted by Andra @ 6:40 p.m.
11 comments
11 Comments:
vesnic copii.
bine zis.
Disclaimer: football sucks. Subscriu si la ce e mai jos, si la ce ai zis tu :) Punctul 'e' e preferatul meu.
Intrebari puse de femei in timpul meciurilor:
a. Astia cu cine joaca?
b. Pot sa schimbi pe Acasa; ma uit la Lacrimi de iubire??
c. Auzi, Figo e casatorit?
d. Tie care tricou iti place mai mult?
e. Aia care n-au mingea de ce fug?
f. Te intereseaza si prelungirile?
g. Cate reprize sunt in total?
h. Germanii de ce joaca asa de dur?
i. Daca in spatele portii este plasa de ce nu se pune si in jurul terenului?
j. Cit de inalt se poate lovi cu mingea?
k. Arbitrul are voie sa joace carti in timpul meciului?
l. De ce toata lumea fuge in cealalta directie dupa ce au dat un gol?
m. Vrei sa vorbesti cu mama la telefon?
n. Ce crezi, cand vom avea timp sa mergem undeva in vacanta? . Ma mai iubesti?!?
Logica ne spune ca un meci de fotbal nu poate fi decat in doua feluri: bun sau prost.
Daca meciul este bun, avem parte de spectacol, de multe goluri si de multe scene frumoase -> este evident din ce cauza ne uitam.
Daca meciul este prost, avem un motiv de a bea bere fara a fi deranjati de prezentele feminine (si, o!, atat de minunate) din viata noastra si un motiv la fel de serios pentru a nu face altceva (pe principiul: "Nu acum, draga, este meci!") -> iarasi, logica simpla ne arata cauzele pentru care ne uitam la meciul prost.
Q.E.D.
Nu stiu ma, ma deranjeaza meciurile proaste, de baut nu am voie sa beau prea mult, deci, implicit, nu ma supar, ca ma supar dajaba :). Brazilia a suckait, campionatu' asta a fost cam stupid, parerea mea. Mai multa economie decat sport.
ar trebui sa ne punem si noi (barbatii) aceeasi intrebare cand va asteptam cate o jumate de ora in fata magazinului de haine (unul din cele multe), pentru ca in final sa aflam ca nu va place nimic de acolo, sa mergem in alta parte...
Vesnic copii raman fotbalistii. Stau toata ziua in pantaloni scurti , se joaca cu mingea , isi cumpara jucarii , se joaca cu ele , se poarta imatur in preajma alcoolului si a drogurilor...si le place sa fie fotografiati. Noi ceilalti barbati ne dorim sa fim ca ei , i invidiem. Sa batzi mingea toata ziua si sa fii platit pentru asta...
Draga mea, sunt uimit cat de superficial privesti acest fenomen. Nu conteaza atat jocul in sine cat esenta lui: competitia. Sunt sigur ca ai observat aceleasi reactii la barbati cand privesc fotbal, box, hochei (de obicei cu cat e mai mult sange cu atat e mai bine). Instinctele ancestrale trebuie hranite.Rolul de mascul alfa (chiar daca acest rol ti-l proiectezi asupra echipei favorite) este adanc inradacinat in subconstientul barbatului. Cum am spus, ne uitam la meciuri pt competitie, pt faptul ca cineva invinge si cineva pierde si e umilit (stiu ca suna cat se poate de salbatic, dar asta e adavarul). Gandeste-te ca indiferent de meci, nimanui nu-i plac egalurile. Trebuie sa existe invingatori si invinsi. Oricum, nu-ti face probleme ca nu intelegi fenomenul. E strict legat de testosteron ;)
And yes...my life is a continous battle agains maturity!
Ia uite cine a trecut pe aici. Darius, tu oricum esti copilul numarul unu. "For little boys, it's all about competition!", nu-i asa? :)
not just for little boyz :). Pt barbati in general. Mi s-a parut ca ai tratat foarte superficial toata faza cu fobalul si nu m-am putut abtine sa nu ma bag un pic in seama :P.
Femeile trateaza voit aparent superficial anumite aspecte ale vietii, de care nu sunt multumite. Avem acest drept. Doar suntem femei :P
Mai mult, putem oricand sa supralicitam cu o intrebare (naiva si enervanta)de genul: Deci te uiti la meci, sau mergem la o plimbare romantica?
1. fotbalul este o bataie de joc, in versiunea in care sunt inclusi fotbalisti romani.
2. fotbalul este o forma de conflict, in care victoria echipei favorite il face sa creada pe amoeba care a ras berici si alune in el ca a participat cu ceva la cele vazute pe ecran
3. aia nu e intrebare, e santaj ordinar :)))))
Trimiteți un comentariu
<< Home