joi, iulie 20, 2006

Noi tentative

La scurt timp după sosirea în Satu Mare, luasem decizia de a păstra distanţa minimă reglementară (de cel puţin 2 metri) între mine şi PC, măcar câteva ore bune în fiecare zi. Doar de aceea există vacanţele şi concediile! Oamenii ar trebui obligaţi să îşi schimbe puţin stilul de viaţă, să iasă din rutina zilnică, să facă tot ceea ce nu au ocazia în celelalte săptămâni şi luni din an. Ei bine, nu s-a putut: m-am lăsat păgubaşă în mai puţin de 30 de minute. E nevoie de o schimbare?! Fie. Una esenţială?! Treacă de la mine. Dar nu când e vorba de raţionalizarea timpului pe care îl petrec în faţa monitorului!!

Această tentativă a eşuat lamentabil. Mă consolam doar cu ideea că reuşisem să mă las de tentantele ţigări. M-am obişnuit chiar şi cu gândul că de-acum încolo toate discuţiile pe care le voi purta cu amicii mei fumători se vor desfăşura în absenţa Pipei Păcii...

Dilema lunii: După cât timp, de la ultima ţigară, am voie să mă autointitulez nefumătoare cu acte în regulă? După cât timp răspunsul unei eventuale întrebări indiscrete va putea fi, pe bună dreptate, un simplu Nu fumez, în loc de atât de insuportabilele: Încerc să mă las, Sunt în plin proces de denicotinizare, Fumasem până de curând, dar...
Adevărul este că, în prezent, am ajuns la stadiul unui răspuns ce sună cam aşa: Nu fumez.... de exact 19 zile! Nu mai simt nevoia acută să-mi aprind o ţigară, însă reţin exact data, ora şi gustul ultimului fir savurat.


Ieri, mă izbeşte un alt gând: iniţierea unei noi campanii de vară, intitulată sugestiv: "Hai să fac mişcare în aer liber!". Ideea s-a născut, evident, după o scurtă analiză a timpului (îndelungat) petrecut între cei 4 pereţi (Nu suport oraşul ăsta... dacă eram încă în Cluj, colindam zilnic prin parcuri şi magazine... şi, doamne, ce dor mi s-a făcut şi de ceaiurile şi perniţele aruncate pe podeaua cafenelei Insomnia!).

Şi uite-aşa, înarmată cu mult tupeu, mi-am resuscitat rolele prăfuite şi m-am aventurat pe străzi. Cursul lin al desfăşurării evenimentelor a fost perturbat doar de un mic -dar semnificativ- detaliu: eu nu ştiu să merg cu rolele. Decât aşa... exact cât să nu aterizez în nas la fiece al doilea pas. Procesul coborârii celor 4 etaje ale imobilului, cocoţată pe role, a fost un mic chin. Nemaivorbind de tropotul infernal pe care îl făceam în casa scării, spre entuziasmul vecinilor. Îmi şi imaginam cum stau şi pândesc de după vizorul uşilor, să iasă la momentul oportun, cu o falcă în cer şi una în pământ, să zvânture puţin derbedeul care se plictiseşte şi face atâta hărmălaie.
Am reuşit să cobor vie (şi nevătămată de către vecini), şi am dat buzna pe alei. Iar când spun "buzna", mă refer mai degrabă la un anemic şi timid "lipa, lipa", căci, pe lângă lipsa antrenamentului de a mă deplasa cu rolele, drumurile erau pur şi simplu infecte: petic peste petic, pietricele la tot pasul. Iar pentru a căuta un teren prielnic, ar fi fost nevoie de multă răbdare şi, inevitabil, m-aş fi expus mai multor perechi de ochi amuzaţi de mişcările mele nesigure. Sau poate sunt mult prea paranoică uneori.

Am abandonat cât se poate de repede şi această încercare de a mă opune rutinei zilnice, şi am pornit înspre casă în mai puţin de 30 de minute de la coborâre. Iar povestea a avut, per total, un aspect simetric: finalul a constat în urcarea aceloraşi 4 etaje, însoţită de acelaşi tropot infernal şi de aceleaşi impresii (dovedite, ulterior, a fi flase) despre vecinii curioşi şi puşi pe ceartă.

Vreau să plec departe, departe. Şi, în cel mult 2-3 săptămâni, ar trebui să fiu prin Ploieşti, Bucureşti şi, în cele din urmă, la mare -probabil cu cortul, prin Vamă. Până atunci, nu pot decât să îmi ţin degetele încrucişate pentru ca vremea să ţină cu mine şi să pot să evadez, într-un glorios final, în celălalt capăt de ţară.

1 Comments:

At 6:12 p.m., Anonymous Anonim said...

Doar pentru ca esti paranoica nu inseamna ca nu te urmareste nimeni (tm).

In ce priveste Dilema Lunii, un posibil raspuns ar fi momentul in care incepe sa te deranjeze (fizic shi semnificativ) fumul altora. Cel putin, la mine asa a fost (recte, cam 45 de zile).

 

Trimiteți un comentariu

<< Home