Scrisoare pentru... tine

Mă iubeşti? Hai, spune-mi atât de frumos cum numai tu ai putea s-o spui. Nu vreau doar un zâmbet firav şi trecător pe buzele-ţi atât de dulci... Uite, acum vreau să mă minţi frumos! De ce ţi-e greu să îmi adresezi cele două cuvinte care m-ar putea tămădui de dor şi suferinţă? Spune-mi că mă iubeşti. Te rog...

Dacă mi-ai cere, eu ţi-aş striga în fiecare dimineaţă de la fereastră, chiar înainte ca soarele să se reverse asupra lumii, faptul că te iubesc mai mult decât aş putea vreodată să-ţi descriu în cuvinte... iar tu vei şti că este aşa. Vorbele îmi vor fi purtate de vânt şi îşi vor găsi mereu calea înspre tine; ecoul strigătului meu nu se va stinge niciodată, va supravieţui atâta timp cât tu îi vei oferi viaţă...
Îmi voi decupa inimioare din tricoul acela de un roşu aprins, sângeriu, şi ţi le voi oferi în dar; îmi voi tăia o şuviţă de păr şi ţi-o voi pune în palmă în semn de recunoştinţă că exişti şi că respiri alături de mine. Hai, spune-mi că mă iubeşti. Nu-i aşa că mă iubeşti?..
E greu. Ştiu. Şi tocmai de aceea, nu îţi cer să mi-o spui în fiecare zi, nici măcar nu trebuie să pari convingător! Spune-mi măcar o dată şi îmi vei dărui o veşnicie de fericire.
Bineee, văd că nu te-am mulţumit cu rugămintea mea. Este încă mult prea mult. Atunci, ce ar fi să mă minţi frumos, să îmi şopteşti la ureche, astfel încât doar eu să aud... doar două cuvinte, atât îţi cer! Iar secretul tău va rămâne mereu ascuns, mereu păstrat cu sfinţenie într-un colţişor al fiinţei mele.
Hai, spune-mi că mă iubeşti!