Foarte puţin expusă

Trăim într-o lume în care comunicarea parcă nu mai cunoaşte bariere; pânza inteligenţei artificiale a inţesat aproape orice colţişor ascuns al Planetei Albastre; internetul a devenit, în ultimii ani, mult mai mult decât un simplu moft... a devenit parte importantă a vieţii de zi cu zi a oricărui individ... Nu ne mai mirăm atunci când badea Ion iese fuga-fuguţa în ogradă şi-i strigă nevestei: "Nah, hai că ne-o scris un mail Gică.. şi are acolo şi o poză cu Petrişor.."

Oamenii s-au adaptat repede noilor condiţii de mediu: a apărut o excrescenţă ciudată a mâinii drepte, care poate fi remarcată sub diverse forme şi culori.. -nelipsitul telefon mobil. Oare mai avem un loc numai al nostru, sau măcar timpul necesar să ne retragem într-o aparentă izolare de tot ceea ce înseamna Exterior, şi să comunicăm cu noi înşine? E o întrebare retorică. De fapt, cine mai are nevoie doar de propriile gânduri şi păreri? Lumea pare să aibă un exacerbat simţ exhibiţionistic.. mii de pagini de internet umplute cu poze ale diverşilor useri ce abia aşteaptă să fie remarcaţi, să-şi expună gândurile, părerile, impresiile, aşteptând încordaţi un feedback de la.. oricine e dispus să-şi piardă vremea cu nesfârşite incursiuni în vieţile altora. Avem nevoie să fim băgaţi în seamă şi aprobaţi iar una din modalităţi se pare că a devenit tocmai această expunere în faţa publicului larg. Primim un comentariu ce aduce prea puţin cu un compliment? Nici o problemă, se şterge; suntem apreciaţi, ridicaţi în slăvi de către utilizatorul X?..Perfect: ţintă ochită şi misiune îndeplinită!

Nu mă aştept să-mi invadeze nimeni intimitatea aici. Voi fi tăcută atunci când voi simţi nevoia; îmi voi enunţa doleanţele si părerile atunci când ele vor fi atât de pertinente încât să îmi pot permite să le demasc. Este un loc numai al meu, un loc în care îmi asum responsabilitatea şi dreptul de a mă pronunţa (sau nu) după pofta inimii. E un refugiu în neant.. sau un strigăt de ajutor. Dar ajutorul nu va veni decât din lăuntrul meu iar experienţa aceasta nouă mă va întări, la fel ca orice altă acţiune pe care am întrepins-o până acum.